Un an de zile am stat pe wordpress, si ma bucur ca merg mai departe.

By the way, in ultima luna nu am mai postat nimic pentru ca am zis ca mai intai vreau sa am domeniul.

Numai ca acum, unde ma mut, nu este doar un blog, este much bigger, sau urmeaza sa fie. Cya!

www.wotan.ro <- Acesta este prima pagina, inactiva la data post-ului inca

www.alexjoey.wotan.ro <- Acesta este blogul meu.

Meciul a inceput primul. O rusine. Un dezastru. Esec este cuvantul de ordine pe buzele oricarui fotbalist roman de la nationala din clipa in care a fost numit un antrenor care nu are pic de tactica si se pare ca va ramane asa multa vreme de acum incolo. Un lucru mai penibil decat declaratia de aseara a lui Razvan imediat de dupa meci nu am vazut de la prima convocare a lui Max Nicu: “Tata mi-a spus ca o sa avem un arbitraj mizerabil”. Cum poti sa ai peste 12 ani si sa te duci sa spui asa ceva la presa?! In cel mai rau caz acuzai tu direct arbitrajul nu te ascundeai dupa fusta lui taicatu, care probabil zilele urmatoare va fi facut praf de presa din Ucraina si cine stie ce il mai asteapta si a doua zi la club dupa o chestie de genul acesta.

Mi-am promis ca nu o sa ma mai enervez la meciurile nationalei atata timp cat va fi Razvan pe banca, dar nu m-am putut abtine. 45 de minute, ai nostrii au fost niste jaloane cu picioare pe teren, neputand sa lege 5 pase consecutive, asteptand ca ucrainienii sa isi faca jocul. Inainte cand il vedeam pe Lobont in poarta, simteam un pic de siguranta, simteam un plus pentru apararea noastra, dar dupa 6 luni petrecute pe foaia de hartie la Roma simt un gust amar in gura odata cu anuntarea lui ca titular, cu toate ca probabil nici Pantilimon nu ar fi facut mare chestie.

Singurul lucru care mi s-a parut bun inainte de meci a fost apararea, cu toate ca mai mergeau bagati si Goian, Galamaz, Radu Stefan in momentul in care domnisoarele noastre se invitau reciproc sa il marcheze pe Sevchenko(scuzele mele daca scriu gresit). Pana si aici, timp de 45 de minute, se greseau pase in 5 metrii si nu erau in stare oamenii nostrii sa stea in ghete. Toti l-ati ridiculizat pe Chivu cand a spus ca nu avem valoare ca echipa, si chiar asa este, pentru ca in aparare am avut 2 campioni europeni din ultimii doi ani care lipsiti de indicatii se calcau pe picioare. NU ajungea niciunul asa sus, nici Chivu nici Rat daca nu era ceva de capul lor, pentru ca ei nu joaca in campionate in care totul se face pe pile, joaca in campionate in care totul se face pe valoare. Ca nu il juca Mourinho in finala pe Chivu daca nu avea incredere in el, si nici Lucescu senior nu il tinea la echipa pe Rat daca nu avea valoarea necesara. Niciunul dintre acesti doi antrenori nu este un OM moale, sunt oameni cu tarie de caracter care nu accepta sa le faca cineva echipa si care stiu ce trebuie facut pentru victorie.

De mijloc si de atac nu mai zic nimic, Roman, Ghioane si Tanase au jucat minutele din teren pentru ceilalti, noi fiind in inferioritate numerica. Bine ca s-a lipsit de marea vedeta Max Nicu, desi si cei 3 de mai sus sunt din punctul meu de vedere niste impotenti la fel ca el, in special “JUVAIERUL LIGII I” Tanase.

Dupa ce ca au avut ucrainienii amabilitatea sa ne lase sa egalam si sa conducem, noi ne bagam cu fundul in poarta intr-un stil impus parca din 2003 de la acel memorabil 2-5 cu Danemarca si continuat de toti selectionerii si de jucaotrii de atunci. JALNIC. Avem in tara si in straintate jucatori cu cel putin 3-4 clase peste cei aflati acum la lot, peste unii dintre ei, si totusi covocati sunt Florescu si Dica. Imi pare rau ca trebuie sa vorbesc urat despre el, dar numai fotbal nu mai este in capul la baiatul ala.

Rusine domnule Lucescu, ne faceti de ras in continuare si mai sunteti si sustinut din spate de conducerea unei federatii jalnice. Faceti un bine noua tuturor si plecati de la echipa.

Ok, si schimbam canalul pe finala Eurovision. M-am amuzat copios cu prietenii pe tema la multi cantareti pe diferite motive, dar cel mai clar pot spune ca a fost reprezentantul/reprezentata Serbiei, pentru ca inca nu m-am decis daca era transexual sau femeie. Au fost melodii superbe anul acesta, a fost primul an de dupa Traisariu cand am crezut serios ca avem o sansa in primii 10, am avut si noi in cele din urma efecte, dansatori care fac clar parte din reteta succesului. Nu mi-a placut cine stie ce melodia Germaniei, dar presupun ca a facut furori faptul ca a fost cantata de o tipa de pana in 19 ani care pe scena statea de parca ii venea sa faca pe ea si la final de emotii a inceput sa vorbeasca numai in germana fara sa isi dea seama probabil. Notele s-au dat ca intotdeauna pe relatii politice, pe trecuturi de razboi sau chestii asemanatoare, eu fiind de accord cu ai nostrii comentatori de aseara in privinta fostului URSS, care si-au dat punctele numai intre ei.

Ce mi-a placut cel mai tare a fost faptul ca am terminat pe locul 3 si am primit o singura data punctajul maxim, bine inteles de la vecinii nostrii, restul de cate 10 puncte adunate fiind de prin tari unde sunt foarte multi romani stabiliti sau in vacanta. Bine inteles ca totusi am injurat in momentul in care vedeam ca nu primim mult, dar sunt un nemultumit, stiu .

Felicitari Paulei si lui Ovi pentru performanta de a se situa pe locul 3 intr-o competitie care repet, e dominata de politica si de foste aliante din razboaie. Au ridicat un deget europenilor care nu ne vor pe noi printre primii nicaieri, in niciun domeniu, intr-un moment destul de potrivit dupa infrangerea destul de rusinoasa de aseara de la Lvov.

Imi pare rau ca am facut un post comun, dar nu aveam rabdare sa scriu de doua ori in dimineata asta, inca sunt bagat in priza de aseara . Toate cele bune dragilor.

Ziua poate incepe normal, orele de matematica decurgand ca de obicei, adica nu decurg. Ora de biologie se alatura orei de sport, avand loc un bla-bla in sala de sport, cu titlul “Sa calcam iarba”, singurul punct interesant fiind luptele dintre niste masteri in ju-jitsu.

Dar apoi urmeaza ora de groaza. Atunci cand ceasul arata si jumatate, toata lumea este lipita de banci, asteptand parca executiile ce vor urma.

Cu o intarziere de 3 minute, dupa ceas, tiranul isi face aparitia pe usa. O liniste de mormant se aseaza peste clasa noastra. Numele elevilor urmate de “Presente!” se pierd parca ca intr-o vale fara de sfarsit.

Nimeni nu misca. Toti asteapta prima victima. Dupa o mica/mare ascultare tiranul se vede relativ invins, isi trimite victima linistita la loc, asemenea cum un leu da drumul umei caprioare. 8. Nota mare daca iei in considerare notele la restul colegilor la franceza.

Mai scapa o victima astazi, putin mai fericita. “Va mai ascult, stati linistiti” se aude pe un ton rece, rasunand in clasa ca intr-o pestera.Dar degeaba, ea nu isi da seama ca daca se face greva nu mai avem nicio ora. Undeva in sinea noastra nu numaram minutele pana cand se suna, ci pana cand o sa se termine asediul care se termina cu o predare de cateva minute. Minute de reculegere.

O simpla ora. Sper sa nu se citeasca pe aici cine nu trebuie.

PS: Post inceput pe mobil si terminat seara acasa.

1.Iesit afara cu prietenii (Clasica idee, normal, ce altceva sa faci cand ai 15 ani si e frumos afara?)

2.Dau drumu la muzica la maxim, si incep sa ma “zbengui” prin casa (La fel, clasic varstei de 15 ani)

3.Skype cu Sorin, lucru de care nu ma pot plictistii, oricat as incerca.

4.Iau bicicleta si ma duc cu Sorin si cu Lexa unde vedem cu ochii prin Bucuresti

5.Ma joc cu Zizi si ea tipa la mine, ceea ce imi place.

6.Imi iau si citesc Terra si National Geographic, ca nu degeaba le cumpar lunar de la profa de geografie.

7.Vorbesc la telefon cu oricine e dornic sa vorbeasca cu mine, pana cand respectivul se plictiseste, bine inteles.

8.Ma apuc de teme. Da, asta e punctul cand eu ma apuc de teme, cand nu e nimic de vazut la tembelizor.

9.Incerc sa gatesc ceva, si normal, ma ard eu personal sau dau foc la ceva din jurul meu.

10.Daca chiar nu gasesc altceva de facut, stau si incep sa caut pe Gugal lectii de C++.

11.Pun si eu in ordine cat de cat camera mea. Cu toate ca n-ai crede asa ceva daca ai intra la mine in camera.

12.Incerc sa fac ceva “green”, adica incerc sa salvez balenele, sau ceva asemanator.

13.Ma urc in masina si ma duc la Alex sa ma joc cu Quickie(asta e nimfa lui), si prin jucat ma refer ca il stresez si el se sperie de mine.

14.Dau drumu la PC si scriu pe blog(Fail, asta fac si acum, si nu, nu am tv-ul aprins)

15.Ies afara la basket, pentru ca in ultima vreme a inceput sa imi placa exagerat de mult.

16.Ma pierd cu orele revazand toate episoadele din Friends, Grey’s Anatomy, How i met you mother.

Protagonistii care isi lasa amprenta pe acest film sunt nume grele din lumea fotbalului de peste tot: Drogba, Canavaro, Rooney, Ribery, Cesc Fabregas, vesnicul Ronaldinho care fac senzatie impreuna cu Regina Angliei, Roger Federer, Simpsonii si chiar si cu YouTube-ul .

Felicitari celor de la Nike, mi se pare cel mai tare spot de la ei de pana acuma, desi daca ar fi chemat chiar toti jucatorii, nu numai cei cu care se afla sub contract ar fi iesit si mai super.

Majoritatea oamenilor cand sunt intrebati pentru ce traiesc iti spun ca pentru familie, pentru prieteni, pentru bani etc. Dar defapt, toate aceste lucruri au in comun un singur lucru, faptul ca ii fac pe oameni fericiti. Fiecare este fericit in stilul sau, si aceste lucruri sunt speciale pentru fiecare in parte.

Unii oameni pentru a fi fericiti fac lucruri extreme, pentru acea senzatie, acea euforie de moment pe care o traiesti, sar cu parasuta, fac schi nautic, fac bumpee jumping si multe alte lucruri, care unora probabil or sa vi se para putin exagerate, dar mie personal mi-ar placea sa fac aceste lucruri, intr-un moment de ‘gone wild’. Dar bine inteles ca sunt si oameni care au nevoie de un simplu zambet, o simpla imbratisare care sa vina de la cei dragi pentru a-i face sa zambeasca cu gura pana la urechi, si la categoria asta ma inscriu si eu. Fericirea mea este extrem de simpla si vine din motive la fel de simple. Fericirea mea are un nume. Bine, defapt are mai multe, Alexandra, Sorin, Emma si asa mai departe, se stiu ei, necontand ordinea. Prietenii, am scris de unshpe mii de ori despre ei si o sa scriu in continuare pentru ca sunt cea mai importanta parte din viata mea.

Ideea este ca nu trebuie sa faci mereu ceva nou, ceva interesant, pentru ca sa fii fericit si sa te simti bine, pentru ca acest lucru despre care imi pot permite sa spun ca e magic vine din lucruri de zi cu zi, lucruri care la un moment dat ti se pot parea atat de ‘ordinary’ iar in momentul urmator te pot face sa simti ca zbori. Nu asteptati o mare bucurie a vietii, pentru ca o sa le pierdeti pe toate celalate, care va asigur ca adunate va vor bucura mai mult decat acel mare, de care nici nu esti intotdeauna sigur. Trebuie sa privesti ‘the big picture’, sa vezi si plusuri si minusuri si sa te bucuri de plusuri si sa incerci sa rezolvi minusurile. Chiar si cand te trezesti de dimineata si vezi ca ai parul in toate partile, razi, zambeste, pentru ca te va ajuta mult mai mult decat te-ai enerva si ai incepe sa fii irascibil. Bine, daca voi credeti ca va ajuta puteti sa faceti si acest lucru, dar eu de obicei cand fac asta sfarsesc prin a rade.

Ceea ce vreau sa spun dragilor pana la urma este acelasi lucru. Zambiti, alergati de fericire, radeti, stati cu cei dragi si tine-ti mereu aproape. Pentru ca este singurul lucru care il putem face fara sa pierdem nimic, sa iubim, sa fim iubiti, sa fim alaturi tuturor, deoarece credeti-ma ca aceste lucuri nu costa nimic.

Toate cele bune!

Mi-a dat Sorin asta-seara filmuletul si nu m-am putut oprii din ras pret de cateva minute ). Presupun ca este o pisica destul de perversa si/sau destul de drogata de catre stapani.

Enjoy!

V-ati plictisit de modul meu de viata? Nu cred, altfel nu ati mai citi al meu blog acum . In seara asta vorbim despre cum poti sa faci sa iti pierzi niciodata speranta, oricat de rau ti s-ar parea ca stau lucrurile.

In primul si in primul rand trebuie sa te cunosti pe tine. Sa iti cunosti limitele, sa stii cat poti, sa stii pana cand poti si exact momentul in care trebuie sa pasesti inapoi, pentru ca daca nu vei stii cat de cat exact toate aceste lucruri mai mereu vei avea de suferit si nu cred ca asta ii convine nimanui. Si tocmai de aceea acum te duci, scoti capul pe geam(chiar daca ploua, hihihi) si tragi o gura de aer in piept ca sa iti revii. Iti pui ordine in ganduri, te calmezi si incepi sa gandesti problema.

Normal, la inceput o sa iti vina sa te dai cu capul de pereti gandindu-te ca nu mai ai pe nimeni alaturi. Ok, o lovitura suplimentara acum pentru ca esti asa de pesimist incat uiti de acel cineva care ti-a fost alaturi mereu fara sa iti dai seama. Incepi dupa sa te gandesti care este raul cel mai mic, si inainte sa incepi sa spui ca nu poti face nimic sa indrepti acel rau mic, stai o secunda si incepi sa te gandesti daca tu ai facut tot ce poti si daca nu cumva este mai usor decat pare de rezolvat.

Incetul cu incetul te pui pe picioare. Realizezi ca situatia nu sta chiar asa de prost si parca undeva in fundal se vede o raza de soare. Iti pui toata vointa si toata ambitia ta la lucru si incepi sa incerci sa repari tot ce poate fi reparat, sa te ridici de acolo de jos, unde ai stat si nu iti place, sa iti dai seama ca cerul este in continuare albastru si ca pentru orice problema exista o solutie. Bati cu pumnul in piept si incepi sa urlii cat de tare poti ca “E si maine o zi!”, devii deja inseninat, devii optimist si de aici totul va merge ca uns.

Faptul ca te-ai ridicat de acolo de jos este primul mare pas. Daca faci acest pas… inseamna ca mai ai si altii de facut. Glumesc. Odata facut acest prim pas, realizezi mai mult decat sa te ridici, reusesti sa te pui moral pe picioare, reusesti sa iti dai seama ca toate problemele pe care le ai se pot rezolva, sau… in cel mai rau caz, poti incepe totul de la zero lasand totul in urma, profitand de fiecare ocazie sa iti insenizezi singur viata. Deoarece conteaza mai mult decat ti se pare felul in care tu iti faci ziua, asa cum ti-o imaginezi tu ca va fii, si sperantele pe care le ai de la fiecare zi in parte.

Toate cele bune dragii mei!

Doctor Optimisticus.

Stiu ca mereu va spun sa zambiti, sa fiti fericiti, sa ganditi pozitiv, si uneori chiar ajungeti sa ma urati pentru asta, dar continui sa va spun asta si acum. Si probabil o sa ma intrebati “Dar atunci cand am luat 3 la matematica, am ars covorul pregatind cina, si mi-am murdarit tricoul cu ciocolata ar fi trebuit sa fiu tot optimist?” Raspunsul e undeva la mijloc. Optimistii se ajuta pe ei insusi gasind o solutie rapida si pe moment, de cele mai multe ori, optimismul fiind benefic. Totusi, optimismul trebuie ancorat in realitate, pentru ca la un moment dat poti crede ca poti sa zbori si sa sari de pe Grand Canyon(Marele Canion) si atunci ti-ai lua teapa, si te-ai intreba la ce ti-a fost util atat optimism?

Eh, toata povestea aia cu privirea jumatatii goale a paharului e o mare abureala. Pentru ca e greu de facut sa iti mearga toate bine in viata de zi cu zi, dar la fel de greu poate fi sa ajungi intr-o situatie in care sa iti mearga toate prost. Normal ca pe moment o sa zici “Baaaaai! Fix mie mi se intampla toate astea” si o sa iti imaginezi numai lucruri rele intamplandu-se. Nu sunt doctor sa va spun de ce creierul prefera in clipa aia sa vada numai ce e rau, sa uite ca acum 2 ore ai luat un 10 la ceva, dar totul mi-am dat seama ca sta in vointa fiecarei persoane in parte. Trebuie sa tragi aer in piept si sa te uiti la “The Big Picture”. Sa iti dai seama ce merge, ce nu merge si de ce nu merge si ce poti face ca sa mearga. Ca daca doar o sa stai si o sa te plangi ca bicicleta merge cu o roata inainte si una inapoi nu o sa se repare singura, si credeti-ma,  am incercat eu.

M-am plictisit sa aud pe cate unul ca se plange ca l-a lasat “bulangiul” ala de profesor repetent cand el n-a invatat nimic tot anul, si profesorul s-a decis sa faca misto de el pana in ultima clipa. Vorbesc de situatii de genul pentru ca e primul lucru care imi vine in cap. Sau sa vii seara la 6, sa-ti bagi picioarele in ea de viata si uiti cat de bine ti-a mers toata ziua, dar iti vine sa zici asa, ca ti se pare tie ca suna “super tare frate sa ma plang de viata mea”.

Te trezesti, te uiti la imaginea de ansamblu cu plusuri si minusuri, cantaresti situatia cu totul, si apoi dupa incepi sa injuri si sa te dai cu capul de pereti, sau, dupa caz sa spargi sticla de sampanie de acum 5 ani pe care ai fost prea zgarcit s-o imparti cu prietenii.

Toate cele bune!

PS: Pentru ‘fanii mei’ carora le e scarba de realitate .

Facem orice putem ca sa evitam aceste zile rele. Facem 3 pasi inapoi atunci cand o pisica neagra ne taie calea, luam dupa noi in fiecare zi acel ceva care ne aduce de obicei chiar si un dram de noroc, in unele cazuri este de ajuns. Dar oricat ne-am straduii, pana la urma cadem prada unei zile in care iti vine sa stai in pat toata ziua si sa nu faci nimic, nici macar sa dormi.

Eu unul cel putin m-am obisnuit, si deja nu ma mai revolt asa de tare cand se intampla chestii de genul, pentru ca stiu ca oricat de rau ar fi, are un capat la un moment dat. Dar normal ca totusi ma revolt, iau o perna si musc din ea pana cand ii dau fulgii, dau dupa aceea cu ea de toti peretii SAU mult mai linistitor este atunci cand dau drumu la muzica, si incep sa ma agit prin camera. Pentru ca nu se numeste dans lucrul care il fac eu, este un lucru prin care ma descarc, si care va sugerez sa il incercati si voi, pentru ca te elibereaza, temporar cel putin de orice stres din jurul tau.

Si chiar daca nu faceti ceva de genul, pur si simplu ganditi-va ca oricat de rau ar fi, a doua zi rasare soarele din nou, si veti putea lua totul de la capat. Fie ca e vorba de o cearta, de o nota mica, de probleme personale, orice lucru se poate rezolva atata timp cat te calmezi si incepi sa gandesti optimist. Neh, nu ma luati acum ca voi sunteti realisti si ca de asta ma ganditi la ce e mai rau. Nu nene, trebuie pur si simplu sa fii optimist, sa te gandesti, sa iti doresti sa fie totul bine, si pur si simplu totul se va imbunatati. Ok, call me crazy, dar in cazul meu, care am fost invatat astfel de prieteni, in 99% din cazuri acest lucru functioneaza. Si acel 1% sunt lucrurile in care pur si simplu imi pierd speranta, ca deh, sunt si eu om pana la urma, sau eram ultima oara cand am verificat.

Ceea ce vreau sa spun, dragilor, este faptul ca un simplu gand de optimism face mai mult decat 10 planuri inventate in capul tau in care totul merge prost. Si da, e mai greu e sa fii optimist, dar credeti-ma, merita pana la urma.

Toate cele bune dragilor, si nu uitati, zambiti ca e cel mai usor!