Cerere de iesit cu baietii

De cateva zile imi tot propun sa postez asta, dar parca mereu intervenea cate ceva. Am gasit-o “hoinarind” pe net zilele astea si mi s-a parut chiar haioasa .

 

Prietenia in imagini

Am primit o chestie haioasa pe mail de dimineata, si de obicei eu nu prea imi citesc mail-urile,  si m-am gandit sa o pun ca Prietenia partea a III-a.

Un prieten adevarat tine la tine.

Te tine in brate cand iti este greu.

Se gandeste mereu la tine.

E gata mereu sa iti ia apararea, chiar daca uneori vor cadea toate in capul lui.

O sa bage mereu mana in foc pentru tine.

Va lua stelele de pe cer pentru tine.

Te va inveselii mereu cu cate ceva.

Va face mereu orice pentru tine.

 

Mie mi se pare chiar dragute, fata de sutele de mesaje si sutele de statusuri “Tu ai fost si vei fi mereu fratele meu” sau alte chestii pe aceasi tema. Stiti voi la ce ma refer.

 

Chris Brown revine

Clipul este unul futurist, regizor fiind Joseph Kahn. Melodia “I Can Transform Ya” face parte de pe albumul Graffiti care va avea premiera in 15 decembrie. ENJOY!

Sursa: ProFm

Parintii

Toti v-ati certat cu parintii. Fie ca aveti acum 7, 14, 18 sau 30 ani. E imposibil ca macar odata, parintii sa nu va fi mustrat, sa nu va fi tinut o predica, sau aceasi predica de mai multe ori, pana cand ati invatat-o pe dinafara. E imposibil ca macar odata sa nu le fi spus parintilor ca ati rupt geaca cea buna, ca v-ati batut, ca ati luat prima nota mica sau ca nu ati invatat nimic desi aveati test in acea zi. Si oricat de cate ori ati fi ascuns aceste lucruri, mai devreme sau mai tarziu ati recunoscut voi, sau ati fost prinsi, dupa 1 saptamana sau dupa 1 an, totul iesea la iveala. Ca da, si eu am avut testele mele ascunse in spatele dulapului si pana la urma, am uitat pana si eu de ele dar le-au gasit ei cand am redecorat camera.

Toti ati auzit cel putin odata “Inchide calculatorul/televizorul ca e tarziu si maine ai scoala”. Si da, erati suparati ca desi era inca devreme trebuiati sa incheiati orice faceati, sa va culcati. Cu totii ati purtat o ciuda, oricat de mica unui parinte la un moment dat. Ca nu te-a lasat cu prietenii afara, sau ca nu a vrut sa iti cumpere o jucarie.

Ati auzit de o mie de ori “E numai spre binele tau”, “Eu nu am niciun interes, e doar interesul tau” si intotdeauna spuneati in gand ca parintii aveau ceva cu voi. Da, asa e, si eu la un moment dat eram suparat pe parinti pentru restrictiile impuse, pentru faptul ca nu puteam sa stau la calculator pana tarziu sau ca imi inchideau televizorul tocmai cand vaporul se lovea de iceberg, si chiar daca era a mia oara cand vedeam filmul, tot ma suparam. Pentru ca eram si sunt mic si gandeam superficial, ca nu conteaza ca acum ma culc la 12, ca maine am o zi usoara si oricum nu trebuie eu sa invat.

Stiu ca ati auzit chestiile astea de v-ati saturat de ele. Acelasi predici mereu, aceleasi cuvinte, aceleasi repetari. Dar ati ascultat cu adevarat vreodata ce au zis mami si tati? Nu numai acel “Da, ai dreptate, imi pare rau” la finalul predicii. De cate ori vi s-a intamplat ca inainte sa excursie sa iti zica mama sa ai grija sa nu racesti si sa te intorci cobza, si sa trebuiasca sa stai acasa 1 saptamana de raceala? Si asta e doar un exemplu. Stiti bine cu totii ca s-a intamplat, pentur ca erati sigur ca acele lucruri sunt spuse doar pentru a fi spuse.

Nu. Nu ii mai condamnati pentru faptul ca nu a vrut sa iti ia pusca cu 12 gloante. Pentru ca uita-te in casa ca ai calculator, teanc de jucarii, televizor. Nu ii mai condamnati, nu va ma suparati, pentru ca se mahnesc si ei pe dinautru si nu vor sa o arate. Se mahnesc, pentru ca si ei sunt tot oameni, tin la voi mai mult decat va dati seama, si ideea de a nu iti cumpara acea pusca pentru ca ai luat un 4 la matematica il supara si pe ei. Pentru ca DA, ei vor sa va ia acea pusca, insa se simt nevoiti sa faca acest lucru ca sa luati un 10 si sa reparati nota asta.

Cand te cearta, nu te inchide in camera, nu te enerva, pentru ca toate astea le faci pentru ca recunosti ca au dreptate. Tine capul jos, indura ce au de spus, pentru ca ai gresit, fie ca recunosti acum sau mai tarziu. Dar cu cat vei recunoaste mai repede cu atat va fi mai bine. Va suparati acum ca va cearta, dar cand veti creste, veti pleca de acasa, veti face greseli nu va mai fi nimeni sa te traga de umar, sa iti explice unde gresesti si de ce. Nu o sa va arate niciodata doar unde gresesti. Iti va arata MEREU si cum e bine.  Ei sunt cei care sunt duri uneori cu voi pentru ca asa este si viata si eu stiu asta mai bine decat voi. Au ceva mai multa “experienta” si o sa fiti si voi in situatia lor. Nu vei vrea sa iti pedepsesti copilul, dar iti dai seama, ca nici tu n-ai fi ajuns undeva sus daca nu te-ar fi pedepsit parintii, si prin felul te-ar fi ambitionat sa inveti mai bine, sa ai rezultate mai bune. Pentru ca asa e, nu e interesul lor sa aveti note mari. Este interesul lor sa va stie pe voi ca veti ajunge bine.

Cand ajungeti acasa nu va inchideti in camera. “Buna seara mama! Ce-ai facut azi? Tata de ce intarzie?”. Cam asa ar trebuii petrecuta o seara alaturi de ai vostrii, nu neaparat seara de seara, insa trebuie sa stai, sa vorbesti cu ai tai, orice ar fi. Pentru ca taicatu inatarzie ca sa iti fie tie bine, sa ai tu tot ce ai nevoie.

Chiar daca ati auzit toate aceste lucruri de nenumarate lucururi, nu ati vrut niciodata sa recunoasteti ca sunt adevarate. Nu incerc eu sa va fac sa va fie parintii cei mai buni prieteni. Poate dupa citesti tot ce scrie aici te duci si iti imbratisezi mama, aminteste-ti cand ai facut-o ultima oara, si nu era pentru ca ti-a luat o bomboana.

Moisil Prom 2009

Se face ora 2. Incepe sa imi sune telefonul numai cu aceasi intrebari “Aparatul il iei?”, “Numarul lui diriga?”, “De unde imi iau si eu bilet?”. Incep si eu sa ma pregatesc, ca na, doar e primul nostru bal. Ok, suntem gata? Plec spre restul gastii, dar cand sa sun la interfon, am rupt-o la alergat inapoi. Eh, cred ca fara bilete nu se putea.

Bine, suntem in masina, suntem pe drum, nu stim drumul exact niciunul dintre noi, deci e totul bine. Ajungem acolo, ne dam jos si deja Octav, Cristi si Vlad ma injurau ca i-am lasat sa inghete juma de ora in fata clubului. Incepem sa ne recunoastem pe acolo, ne cautam si noi unde sa stam. Vorba vine stam, cred ca nimeni din tot clubul n-a stat jos mai mult de 10 minute legate. Cateva poze, eu imi pierd aparatu in multime pe acolo, dar am speranta ca l-am lasat pe mana cui trebuie .

Ne facem de treaba pe acolo, intre timp incepe si prima proba de Miss/Mister si ne adunam toti pe langa marginea ringului de dans. Apalaudam momentan, dar nu prea inteleg eu de ce. Se prezinta perechile, apalud si eu si tip la cei pe care ii stiu, impreuna cu cei de pe langa mine, care cred ca m-au si injurat la cat de tare am tipat. Ne dam cu parerea si noi cine cum cat castiga, eu deja promisesem pentru cine urlu mai tare la Popularitate(si Miss si Mister). Trupa de dans a liceului face imediat dupa spectacol pe muzica lui Michael Jackson, unul din putinele momente in care cred ca a aplaudat toata sala, nu numai grupulete.

Intre timp, intra primii cantareti din seara asta. Sincer sa fiu, nici nu am fost atent la nume, si nici la melodii, nu pentru ei veniseram la bal. Ne mai plimbam pe acolo, mai recunoastem cativa prieteni, ne luam ceva de baut si ma luase putin plictiseala. Bine ca au inceput concurentii si urmatoarea proba, aptitudini. N-am stat sa ma uit la toti, ca ma dureau picioarele, insa am stat la Karate Kid Zamfir, Barbie Girl Corina, Drummer Andreea. La restul m-am mai ridicat sa vad ce si cum si mi-au placut toti pana la urma.

Stiam ca trebuie sa intre in scena Grasu si Maximilian, asa ca m-am dus sa il caut pe Sorin sa mergem in primele randuri, dar el era acolo deja pana sa ajung eu . Ringul se umple instant, deja fetele se uitau la noi ca la felul 14 la halul in care tipam(si nu ma refer numai la fetele noastre). Cred ca nu am tipat ca aseara nici la meciurile Stelei, nici la alte concerte la care am mai fost. Dupa 3-4 melodii deja simteam ca nu mai am voce, nici eu nici grasul de langa mine, dar am tipat in continuare ca disperatii pana la final. Bine ca n-au cantat mai mult, cred ca la liceu urmatoarea zi nu mai vorbeam niciunul dintre noi.

Se anunta spre final si castigatorii la Miss/Mister. Am avut dreptate inca de dinainte de bal la Miss si la Mister popularitate. Bine, cred insa ca Zamfir a castigat numai pe ce am tipat noi dintr-un colt, s-o fi speriat si juriul de tipetele noastre. Si ca e fostul nostru coleg am fost peste el pe scena sa il aruncam in sus ca a castigat. Si la faza asta am vazut vreo cativa care se uitau la noi de parca eram de la nebuni.

Intra si DJ Sava si am inceput sa dansam pe bune,  ringul era plin, ca sa ii spui ceva celui de langa tine trebuia sa scrii pe telefon, altfel nicio sansa sa te auda. A fost superba intreaga seara, datorita organizarii, invitatilor speciali, concurentilor de la Miss/Mister.

Felicitari tuturor. Organizatorilor, Misselor si Misterilor, celor care ne-au facut la final sa ne tremure inima in piept. Felicitari insa in special tuturor care au fost la bal, o atmosfera incendiara.

Interviu Mister Popularitate:

-Felicitari in primul rand. Cum te simti Mister Popularitate?
Am fost surprins. Nu credeam ca o sa ma aleaga mister popularitate si am fost si mai surprins de faptul ca m-au aruncat in aer fosti mei colegi.

-La probele de dans si la aptitudini coregrafia a fost facuta de voi sau de vreun coregraf profesionist?
La dans , la inceput ne-a aratat cateva miscari , dar in rest am improvizat noi. La aptitudini nici atat…. am facut toti singuri probele.

-Te suna admiratoarele de aseara?
HA.. nu inca , dar am avut multe )

-Te-ai inscris de distractie sau ai crezut de la inceput ca o sa castigi?
Prima oara am zis ” Hai sa vad si eu cum e un concurs dasta de mister” , apoi a inceput sa-mi placa si sa ma distrez si daca nu castigam tot fericit eram ca am cunoscut multa lume. Am crezut in mine. Asta e tot.

-Erai epuizat aseara, dar parca ai fi vrut sa o tii asa toata seara, o mai luam odata de la capat?
As mai vrea odata balul nostru , cei drept e cam epuizant sa te schimbi intruna si sa interpretezi roluri…. dar a fost bine.

Liniste! Joaca Unirea!

A fost si reactia comentarului, si reactia mea in momentul unuia dintre autogoluri de ieri seara.

Inainte de toate, as vrea sa il felicit pe Dan Petrescu! Un antrenor care a stiut sa uneasca si sa motiveze o echipa care a scris o pagina de istorie neagra unei echipe mari din Europa, dupa CFR anul trecut si Steaua acum 3 ani de zile. Cu totii ne amintim acele seri. Am tipat ca nebunii toti, indiferent de echipa favorita. La Steaua si la CFR ne asteptam destul de multi, dar la Unirea, nu cred ca s-au asteptat prea multi la o victorie, si mai putini la o victorie la un asa scor. Si cred ca si mai putini la 4 din 5 goluri sa fie autogoluri.

“Crede-ma ca ii batem! O sa fie ca la Steaua si la CFR! Nu ma crezi ca ii batem?! Lasa ca vezi tu!” Cred ca am zis chestia asta la 4-5 pasionati de fotbal care au ras toti de mine. Bine, si eu am ras putin in sinea mea de ideea asta, dar am continuat sa cred in ea.

Meciul nu a inceput tocmai cum vroiam noi. Ala nu a fost autogol. Ricardo pur si simplu s-a pus prost in fata lui Mendes si mingea a luat bolta din el. E si vina lui Tudor, normal, nu ai voie, indiferent ce varsta si ce experienta ai sa iei un gol dintr-o faza ca asta. Mai ales ca el are 35 de ani si are ceva experienta presupun. A stat putin Dan pe ganduri dar pana la urma a facut schimbarea care practic a facut Unirea sa jubileze, introducandu-l pe Onofras in locul lui Nicu in minutul 19.

Am inceput de atunci incet incet sa legam un joc frumos. Pacat insa de greseli, prea multe greseli facute in pase simple. Ne ieseau multe pase “elegante” in 20-30 meci si gresea Apostol la centrul terenului o pasa in 5 metrii. Pacat.

O actiune superba a lui Brandan dupa care o centrare catre “Bila” care izbuteste sa inscrie din 7 metrii in poarta lui McGrigore. Nu eram la tv insa se auzea comentatorul. Am inghetat in secunda in care a spus “Brandan centreaza” si m-am intors repede, insa era deja 1-1 si am tipat si eu sa se auda ca sunt si eu ROMAN nu numai stelist.

Spre finalul primei reprize, Tudor si-a reparat greseala aparand un penalty care a fost si nu prea. Nu stiu, mi se pare suspesct ca s-a dat penalty asa de usor, nu a fost foarte clar dar nici deloc nu a fost. Oricum si la faza asta am tipat “Vrei sa vezi ca apara?! Nu are cum sa nu apere!”. Imediat dupa asta am zis ca nu mai luam gol. Spre final, m-am corecat spunand ca nu am zis nimic de autogoluri, ca si noi mai aveam cateva faze in care era sa ne-o luam singuri in freza.

Am inceput a doua repriza cum nu se putea mai bine. O centrare a lui Apostol, o deviere a lui Fernandes ca Buga in 2006 in meciul cu Hamburg, inca un calcai de la un scotian si am tipat pana cand am ragusit, sau pana cand mi-a zis tata sa tac ca trezesc blocul. Era 2-1 si totul parea realizabil.

Lovitura libera executata perfect de Balan, au sarit vreo 4-5 oameni sa dea cu capul insa pana la urma tot un scotian a bagat-o in proprie poarta. 3-1! Hai ca deja vecinii bateau in teava, insa acum am aplaudat mai mult decat tipat, ca nu mai aveam voce de tipat. In momentul golului, a coborat si antrenorul lui Rangers din tribune, probabil fiind exasperat de catre meci. La 2-1 tribunele au amutit, la 3-1 au inceput huiduielile suporterilor catre jucatori si peste jumatate incepusera sa plece. Nu prea am vazut faze din astea in Anglia, Scotia, Italia, Spania, sa plece suporterii, indiferent de scor si indiferent de echipa. Va dati seama cat de umiliti s-au simtit suporterii. Pai… normal, 90% din suporteri nu stiau nici sa pronunte Unirea Urziceni. Cand o sa vina la Bucuresti, probabil o sa vina cu dictionarul, sa stie sa ne injure pe noi, restul suporterilor in romana.

Brandan si-a luat si el meritul pentru o seara perfecta facuta de el. Viteza, spirit de sacrificiu, spirit de echipa, tehnicitate. Toate s-au regasit aseara in Brandan. Defapt, si sutul expediat de el a fost deviat de un scotian, dar erau prea suparati pana si cei care scriau pe uefa.com si pe tabela de marcaj sa mai treaca inca un autogol.

O seara perfecta! Felicitari Unirea Urziceni! Felicitari Dan Petrescu! Cat mai multe puncte, daca o tine tot asa, Unirea poate chiar trece in faza urmatoare a UCL, sau cel putin sa mearga in EL mai departe.

Toate cele bune!

Un hug cat o mie de cuvinte

“Prietenia-partea a II-a”

Stiu ca am scris de curand(vorba vine) articolul Prietenia dar s-au acumulat intre timp cateva idei, cateva cuvinte suplimentare si ca sa nu las ideea in statutul de “gandit-uitat” m-am gandit sa fac un update.

Cu totii aveti prieteni. Nu ma refer numai la cei adevarati. Fie mai apropiati fie mai “vorbim din an in paste”, cu totii ii aveti, ii vedeti zilnic la scoala, la serviciu, pe strada si asa mai departe. Tineti-va de ei, nu ii uitati, nu rupeti legatura, nu ganditi “Ee, cu asta ma vad prea rar nu mai il sun”. Nu. Aveam multi prieteni in generala. Asta e, am trecut la liceu, am teme cu caru si de invatat la fel, dar cand pot pun mana daca nu pe telefon, pe tastatura si vorbesc cu ei. Niciodata nu o sa plec fara sa ma uit in urma intr-o relatie de prietenie. Nu voi fi niciodata eu vinovatul pentru ca o prietenie se rupe. Nu pot. Nu pot sa fiu suparat pe nimeni nici macar 10-15 minute, nu pot sa stau incruntat prea mult(face riduri, stiu), efectiv nu pot. Uneori regret asta, dar imi dau seama ca defapt tot acest lucru este un avantaj enorm pentru mine.

Cu totii ati avut momente mai grele prin viata. Ca asa e, mai bine, mai rau, asa e viata, nu poate fi mereu roz, nici macar in desenele animate cu papusi nu e totul mereu frumos(eeeh, experienta proprie ). Sa nu imi spuneti, pentru ca e o minciuna si chiar si voi stiti ca nu va place sa aveti pe cineva alaturi sa vorbiti. Sa va asculte in primul rand. Nu spun neaparat sa fie implicat in subiect, sa stie mereu ce sa zica, doar sa te asculte si atat. Daca te sustine, daca stie cand sa se uite in ochii tai si sa te citeasca cu adevarat cu ceea ce simti, nici nu va mai fii nevoie de cuvinte, pentru ca in situatiile ca aceasta cuvintele sunt de prisos. Si daca te va intelege cand te va vedea posomarat si sa spui doar “Fata aia ma…” de acei prieteni o sa va dati seama si singuri ca va sunt mereu alaturi, mai mult sau mai putin si ca aceia sunt “true friends”. Am si eu prietenii mei, nu sunt multi, dar atata timp cat EI sunt acolo, mie imi e de ajuns. Sunt ai mei si ii iubesc. Cel mai important. Dupa ce termini tot ce ai de spus, just hug your friend. Nu mai conteaza daca a spus sau nu, credeti-ma, acel simplu hug vă va face sa va simtiti mai bine, va garantez!

De aceea, si voi trebuie sa fiti alaturi prietenilor vostrii, indiferent ca vorbesti cu ei acum si peste un an sau ca vorbesti din ora in ora prin sms-uri sau seara pe Skype indiferent de zi si ora.

Un domn pe care il respect si l-am cunoscut cu ajutorul blogosferei mi-a spus in trecut: “Familia nu poti sa ti-o alegi, insa prietenii ti-i poti alege si aceia arata ce fel de persoana esti”. Foarte adevarat! Tineti cont de asta acum si pe viitor. Nu va mai certati zilnic cu ei, nu mai fiti suparati pe ei PENTRU CA NU ARE ROST. Prefer sa nu vorbesc 1 saptaman cu cineva decat atunci cand vorbesc sa ma cert!

NU! Nu spun sa fiti prieteni cu orice golan, cu orice nesimtit, tocmai de aia am spus mai sus ce mi-a zis prietenul meu.

Tineti-va aproape prietenii, iubitii, luati-i in brate zilnic pe cei care va sunt alaturi mereu, va veti simtii si VOI mai bine. Credeti-ma, ca merge la mine, si stiu multa lume care e fericita cand isi are prietenii hug-uiti. Nu conteaza ca o faci in pauza, in ora sau in mijlocul strazii!

Toate cele bune!

Serbia – Romania

Da. Nu am scris de mult si revin chiar cu o tema de sport pentru ca nu puteam sa ma abtin sa scriu despre acest… nu il pot numi FOTBAL… aceasta bataie de joc.

Nu. Nu scriu comentariu al meciului pentru ca dupa golul doi am schimbat canalul si m-am mai uitat doar pe secvente.

Dupa 1-1 cu Franta INTREAGA presa romana era sigura de o renastere istorica sub numele lui Razvan. Cred ca am vazut pe langa articolul meu doar inca cateva care criticau selectia, jocul, tactica folosita de selectioner. Eh, asa sunt romanii, ridica in slavi pentru un nimic pe un nimeni care apoi distruge munca tuturor dinaintea lui.

Inadmisibil! Deci noi in aceasta seara nu am avut nici macar UN PLAN de joc. Nu vorbesc de scheme, tactica, pase in adancime, dribling-uri spectaculoase s.a.m.d , ma asteptam sa vad macar 4-5 PASE legate. Ca doar daia toti ati zis despre Apostol ca e Xavi al nostru. Trezirea ma! Xavi in finala UCL a avut un procentaj de 90% pase reusite, sa nu mai vorbesc de cateva executii impecabile. Trecem peste. Romania in prima repriza prin ce s-a remarcat? Ca am vrut neaparat sa luam 4(PATRU) galbene intr-un interval de 10 minute?! Ah, si da, normal pentru ca Mutu i-a perforat fata lui Vidic dupa ce s-au omorat in faulturi in meciul tur, de arbitrului ii era si frica sa intervina intr-un fost drogat si unul care are ochii de drogat.

Cum MA?! Cum sa incepi cu Varga titular?! Cum poti sa crezi ca daca a facut cateva meciuri bune la Urziceni o sa se integreze din prima in sistemul de nationala? Nu sunt antrenor si imi dau seama de chestii elementare! Chivu a asteptat in jur de 2 ani pana sa inceapa titular in toate meciurile de nationala si pe “Dacia” Varga il bagi pentru ca a avut un gol de senzatie in UCL. Trecem si peste asta!

Schimbarile! Deci niciodata nu am vazut un antrenor care sa faca niste schimbari mai proaste decat Razvan in seara asta. Au fost fara logica! Il bagi pe Piticul Porno 2 a.k.a Bucur in locul lui Ghioane care a fost singurul care a mai miscat cate ceva acolo la centru si bagi un fundas in locul unui atacant doar pentru ca este mai inalt, in speranta ca ar putea da un gol cu capul, din greseala.In momentul in care esti condus cu 2-0, 3-0 scoti un fundas si bagi un atacant, nu invers. Jucai in 3-5-2  jumatate de ora, dar macar jucai mai ofensiv si poate aveam si noi o faza mai periculoasa, nu sa plangem acum ca Mutu nu a fost in offside si ca a fost penalty la Marica, si ca din cauza ca astea nu s-au accordat am pierdut noi meciul! Hai, fie de la mine, trecem si peste asta!

Toti se asteptau acum, ca odata cu revenirea cuplului Chivu-Mutu nationala sa explodeze din nou. Bai domnule Lucescu(cu toate ca imi e putin jena sa ma folosesc de numele tatalui dumneavoastra), Mutu nu a jucat aproape nimic la Fiorentina de cand a revenit. Pai o dai dracu de treaba, ca el e Mutu si ca de aia trebuie sa fie titular. NU nene! Ii chemi pe Stancu, Surdu, Bud, Danciulescu si vezi care din ei da randament mai bun in atac. Bai pana si BUGA ca si asta iti e copil de suflet de la Rapid si de la Brasov misca mai bine. Si de asemenea va garantez ca Herea la mijloc in locul lui Apostol juca de 2-3 ori mai bine! Sau chiar si Costea in locului lui Ghioane si aveam joc mai ofensiv.

In momentul in care Andrei Cristea a fost trimis in teren am luat la foc automat inca doua goluri. Poate si eliminarea lui Chivu a fost de vina  pentru ultimele doua goluri dar eu sincer cred ca de vina au fost sarbii care au jucat mai bine si ne-au dominat si am fi putut juca si pana maine ca ar fi fost mereu peste poarta noastra.

Nu am jucat prost, asa este, am jucat CATASTROFAL. Au fost petarde cu picioare toti jucatorii nostrii, nu numai cativa. Am ajuns de ras la nivel international, nici cand eram in calificari cu Italia de isi mesteca Stelea dintii in gura nu ne-am luat-o asa de urat ca in seara asta. Nici macar la acel 4-1 cu Danemarca nu am jucat ca in seara asta. Nu se mai poate asa ceva. L-as fi inteles pe Razvan, si as fi avut rabdare daca am fi pierdut cu un scor de maxim 3-0, dar la 5-0 ti se face rusine ca ai batut drumul pana in Belgrad.

Ca de obicei, tot raul spre bine! Toate cele bune!

Vise si visuri

Diferenta? Una gramaticala la baza. Visele le visezi noaptea si visurile sunt idealurile in viata bla-bla :-@.

Incep cu inceputul. De ce “Visuri”? Pentru ca in urma cu 1-2 luni Sorin m-a pus sa fac o lista cu cel putin 10 visuri de viitor. Ok, am luat-o incet incet. Ma gandeam…bai chiar n-am niciun vis? Nu vreau sa fac nimic important in viata?Aiurea. In 2 saptamani scrisesem peste 50.

Bine inteles, toti avem idealurile noastre in viata. Fie ca se refera la “Vreau sa ma catar pe un munte mai mare ca Everestul”, fie ca “Vreau sa fiu doctor de PC-uri” toti ne luptam mai mult sau mai putin pentru ca ceea ce vrem sa devina realitate. Nu o sa va insir acum lista cu cele mai importante visuri ale mele, dar o sa vi-l zic pe unul dintre ele, care mi l-am “setat” cam in clasa a 5-a cand am avut un proiect de la franceza cu Champs Elysees. Cautand printre poze pe gogule am gasit o poza cu rasaritul cu principalul bulevard din Paris, de aici rezultand visul de a lua micul dejun pe Champs Elysees la rasarit. Pare o imagine superba, in mintea mea.

Ok, dar ca visul tau sa se realizeze cate si cate mai ai de facut. Da, dar cand il realizezi in cele din urma, uiti de toate durerile, de toate noptile nedormite, de toate sacrificiile facute. Exemplu? Clasa a 8-a a fost de nedescris pentru mine. Am avut meditatii in 5 din 7 zile, aveam teme la greu, mai ieseam si pe afara, distractii, alea alea. In momentul cand am citit ca am intrat la Moisil am tipat de nedescris in casa de bucurie, uitand de tot si de toate. Cu toate ca eram sigur ca o sa intru, pana nu mi-am vazut numele scris acolo, nu am putut sa stau calm.

Cand eram mici toti aveam visuri sa mergem in spatiu, sa conducem masini de curse, sa zburam impreuna cu Superman din desene sau sa fim ca Peter Parker. Unii stiu ca inca au genul asta de vise(nu sa fie Spider-Man lol) ci sa fie astronauti sau alte chestii de genul, si dupa o anumita varsta este de admirat ca te lupti pentru un lucru atat de greu, avand deja cunostinte despre chestii de genul, nu numai sa-l vezi pe Tom Hanks cum salveaza naveta Apollo 13 intr-un film de cand eram mici.

Da, sunt multi care spun ca daca te gandesti prea mult la un anumit vis si daca ti-l imaginezi deja facut in capul tau, daca te gandesti prea mult la el nu se va mai indeplinii deloc. Nu este adevarat! Dimpotriva. O persoana inteleapta mi-a spus… de mai multe ori, nu numai odata ca daca nu tintesti mai sus mereu, niciodata nu vei realiza nimica.

Visele de noapte? Sau cosmaruri daca vreti voi. Multi spun ca aceste vise iti prezic viitorul, altii iti spun ca iti arata ce iti doresti cu adevarat. Sunt toate adevarate si nu prea. Personal cred in amandoua si ca de asemenea visele iti arata ce imaginatie ai. Ca doar daca visezi ca te mananca cineva nu inseamna ca asta iti doresti sau ca asta se va intampla, inseamna doar ca esti putin sadic.

Sa ai vise iti influenteaza de asemenea si ziua urmtoare si starea de spirit pe care o vei avea. Ca daca visezi un ponei cu coada de pamatuf o sa fii vesel toata ziua, daca o sa visezi o secventa din “Thirller” o sa fii PUTIN morocanos intreaga zi. Asta o zic din proprie experienta.

Cam ciudat, am scris in titlu “Vise si visuri” si am scris in articol invers.

Just another common day

Yea… Highschool. Cum ar spune profa mea de informatica intram usor usor intr-un algoritm al vietii.

Da. Daca acum 3 luni de zile ziceam ca ma trezesc la 11 si ma culc la 2-3… eh acum trezirea pe la 7-7.30 depinde cand incepe o melodie mai tare la radio care sa ma trezeasca. Si radio-ul meu desteptator tipa de trezeste tot blocul numai pe mine nu . Ma trezesc la 7:17 minute in cele din urma si faptul ca sunt multe servetele in jurul meu nu face decat sa imi reaminteasca ca sunt racit. NU! Inca nu admit ca sunt racit deci sa nu aud de pastile de picaturi de nas sau alte chestii de genul.

Ma dau jos din pat, realizez cat e ceasul si incep programul matinal. Mancare, dush, cateva grame de sport de pe Gazeta Sporturilor si incep sa vad cam ce am de facut azi. Hmm. Nimic? Ok, eu nu ma supar. Imi gasesc eu de treaba, sa mai citesc cate ceva, sa nu ma duc chiar ca in generala la scoala, fara sa invat nimic pentru ziua respectiva.

Ghiozdan, haine, telefon, ceas si sunt deja in drum spre Alexandra. Tot ma mananca limba sa o intreb daca si-a invatat pentru azi… cu toate ca nu mai suntem in aceasi clasa. Grea schimbarea, cu toate ca au trecut 2 saptamani deja. Ok, hai si dupa Emma repede ca intarziem. Si daca intarziem ce? Oricum ajungem la timp si pana sa imi amintesc exact ce ora avem am urcat pana la biologie dar mi-am amintit in secunda cand am ajuns in fata cabinetului ca defapt avem istoria prima ora. Asa si? Ajungem in clasa, intram incet cu scuzele pregatite, dar faptul ca colegii inca sareau prin clasa mi-a trezit un zambet tamb pe fata. Adica zambetul de copil bucuros ^_^ .

Bine, ca profa aia ne-a pus sa scriem ca romanii s-au format in Albania si dupa sa ne spuna ca e o minciuna nu se “contorizeaza” si cam inca vreo 4-5 chestii care m-au lasat putin masca, de genul ca persanii au fost popor pasnic. Ma rog, cred ca mai mult m-a amuzat decat sa ma enerveze chestia asta. Cred ca m-a deranjat mai mult ca aveam nasul infundat si vorbeam ca un extraterestru.

Biologie? Oh.  Am raspuns 2-3 ore consecutiv si cred ca profesoara are impresia acum ca mie imi place si stiu biologia. Ciudaaat. Chimie. Doamne, niciodata nu am inteles si nu mi-a placut chimia asa cum o preda profesoara asta. Eu!care sunt in razboaie cu chimia de cand ma stiu am inceput sa inteleg chimia! Nu spun ca profesoara din generala nu a stiut sa predea, dar parca preda pentru un nivel mai ridicat, in timp ce profesoara asta are rabdare, si cred ca m-a auzit cand i-am spus Emmei ca parca incep sa inteleg ca m-a scos la tabla la ultimul exercitiu si am stiut sa rezolv!

Franceza? O joaca. Romana? Joc si jocul. Baaaai, vreau gramatica decat sa stau cu orele la lectii de genul in care imi spune toate sensurile cuvantului “JOC”. S-a simtit in clasa ca era ultima ora din ultima zi, pentru ca niciunu nu mai putea sa stea locului cuminte. Se sunaaa! Yeap. 2 saptamani de LICEU. Nu scoala, LICEU!

Ne adunam care cum putem. Sorin, Gabi si Alin ne asteptau sa iesim. O “recuperam” si pe Alexandra si asteptam momentul adevarului eu si Emma care am avut sedinta cu parintii. Nicio problema, cu toate ca Alin ma tot incuraja ca o voi lua la goana spre casa .

Ne strangem, vine si Andreea, stam la o barfa, la o vorba, la o samanta, la un suc, la un pumn primit de Alin(asta e doar cazul meu). Parca odata pe saptamana cel putin trebuie o chestie de genul. Sa ne strangem cat mai multi, sa ne destindem, pentru ca asa ma simt eu bine cu adevarat. Cu prietenii. Nu sunt multi, dar la naiba, sunt ai mei! Lipsea Octav si se vedea, mai exact auzea, pentru ca era prea liniste, el fiind responsabilul cu cantatul in plina strada a melodiilor de la Simple Plan, Rise Against in speical. Si la naiba, si asta imi place! Ca uneori mai cant si eu cu el ceva mai cunoscut de la Voltaj, Bon Jovi.

Alexandra si Andreea pleaca primele. Ramanem ca intre baieti, iar in cele din urma ajunge si Octav si apucam sa stam cateva secunde(ca nici minute n-au fost pana s-au urcat in autobuz ceilalti 3) ca intre baieti. Mergem cu mersul nostru tipic de grasi ca sa dureze mai mult. Il duc pana in statie si eu ma intorc avand in minte deja cateva imagini despre cum o sa fie viitorul nostru. Si imi place cum arata.

Obosit, ajung si eu in cele din urma acasa si ma asez la calculator si reluam discutiile fara sfarsit, cu toate ca la un moment dat nu mai avem niciunu nimic de spus, dupa 20-30 minute ne mai trezim cu un banc, cu o gluma si mai radem isteric ceva timp.

Am spus ca e obositor programul de liceu. Dar din nou, IMI PLACE!

@Multumiri Alexandrei pentru inspiratie de titlu si Mariei ca a asteptat atat sa termin de scris.